Faith No More – King for a day … Fool for a lifetime (1995) Alternative Metal Discografie Index

Componenta : Mike Patton – voce
Trey Spruance – chitara
Billy Gould – bass
Roddy Bottum – clape
Mike Bordin - tobe


Albumul scos pe piata in 1995 urmeaza genialului Angel Dust. Multa lume era de parere ca Faith No More nu vor mai putea scoata asa un album ca si precedentul, si in parte au avut dreptate. KFAD desi foarte bine lucrat parca nu se ridica la nivelul AD. Totusi, sunt multe plusuri pentru KFAD, cum ar fi noul chitarist Trey Spruance, venit chiar de la Mr. Bungle, care din pacate imediat dupa inregistrarea albumului a parasit trupa, diversitatea melodiilor (sunt prezente piese care variaza de la pop la funk jazz, la gospel si la tente de hardcore si metal marca fnm ) si vocea lui Patton care se adapteaza fenomenal la stilurile impuse de instrumentisti. In schimb la minusuri e din pacate Roddy Bottum, care in perioada inregistrarii albumului se zbatea sa scape de dependenta de droguri, si nu a contribuit deloc la scrierea melodiilor. Pentru mine albumul e special, fiind prima caseta cu fnm avuta, eh eh, ce vremuri.


01. Get Out
02. Ricochet
03. Evidence
04. The Gentle Art Of Making Enemies
05. Star AD
06. Cuckoo For Caca
07. Caralho Voador
08. Ugly In The Morning
09. Digging The Grave
10. Take This Bottle
11. King For A Day
12. What A Day
13. The Last To Know
14. Just A Man



01. Get out – Piesa de deschidere a albumului, destul de scurta si rapida, cu influente de punk. Nimic de zis in mod special, e doar o piesa buna, 7/10

02. Ricochet – Una din melodiile ce au beneficiat de un videoclip (cam ignorat de posturile tv de altfel) Foarte multa lume credea ca ricochet e de fapt un tribute adus lui Kurt Cobain, pentru ca melodia a fost scrisa in ziua descoperirii mortii lui Kurt. Patton a negat acest lucru, dar totusi ascultand versurile piesei ne putem indoi de spusele solistului fnm. 7.5/10

03. Evidence – Alta piesa cu videoclip. Incredibil de relaxanta si de frumoasa, evidence imbina funk si soul, beneficiind de o tema de bass foarte “smooth” cu pianul lui Roddy si chitara clasica de funk a lui Trey. Printre cele mai bune piese ever scoase de fnm. 9/10

04. The Gentle Art Of Making Enemies – Una din preferatele mele de pe album. Probabil piesa cu cele mai bune versuri de pe kfad (din pacate majoritatea versurilor lui Patton nu s`au mai ridicat la nivelul AD) Foarte bine lucrata melodia pana cand se ajunge la climax unde Patton urla “I never felt this much alive” 9/10

05. Star AD – Alta capodopera a albumului, melodia imbina la randul ei funk si jazz, si seamana din multe puncte de vedere cu primul album Mr. Bungle. Piesa vorbeste despre fenomenul Las Vegas dupa cum declara Patton, desi inca odata si Star AD a fost banuita sa fie un tribute pentru Cobain. 9/10

06. Cuckoo For Caca – Piesa mea preferata de pe album. Patton in forma maxima la voce, urla isteric timp de aproape 4 minute in timp ce Bordin bate in stilul sau tribal like. “shit lives forever” Geniala piesa. 9/10

07. Caralho Voador – O piesa lenta, inspre pop. Foarte usor de ascultat, si foarte relaxanta, dar nu se ridica nici pe departe la nivelul “evidence” Titlul piesei se traduce “flying dick” iar povestea e amuzanta, Gould spunand ca a remarcat intr`o zi un batranel intr`o masina decapotabila care se scobea in nas, si prin urmare individul ar fi the dick iar masina reprezinta aripile. 6.5/10

08. Ugly In The Morning – Alta piesa geniala de pe kfad. Trey are probabil cele mai bune riffuri de pe tot albumul (in special partea de sfarsit ) iar Patton canta refrenul intr`un stil balbait (aici se vede de unde s`a inspirat Jonathan Davis). Finalul melodiei e incredibil, Patton luand`o razna si urland ca un nebun “dooooont look at me I`m ugly in the morming” 9/10

09. Digging The Grave – Alt videoclip scos de pe album, pentru DTG. Piesa e draguta, destul de rapida si melodica, dar cam atat. Sentenced au un cover dupa ea, originalul fiind total masacrat. 7/10

10. Take This Bottle – O piesa inspre country, foarte lenta si deprimanta. Versuri bune si interpretare vocala pe masura. 7/10

11. King for a Day – Cea mai lunga piesa de pe album, si cea mai apropiata ca stil de rockul progresiv, kfad e printre capodoperele FNM, si live suna poate chiar mai bine. 8.5/10

12. What a Day – Melodie scurta si rapida, cu influente de punk, dar printre cele mai reusite de pe album. Asemanatoare un pic cu Gentle Art in alcatuire, in special cu climaxul de la final. 8/10

13. The Last To Know – Titlul piesei vine de la un film regizat de Stanley Kubrick si anume “Full Metal Jacket” unde apare logoul “The First To Go, The Last To Know”. Melodia e cantata absolut superb de Patton, probabil cea mai buna interpretare vocala a sa de pe tot albumul. 8/10

14. Just a Man – Albumul e incheiat de o piesa gospel, din nou cu Patton in forma maxima. Foarte relaxanta si foarte bine lucrata, Just a Man e piesa perfecta de final. 8/10

15. I Started a Joke/Absolute Zero/Evidence(Spanish version) – depinde de tarile unde a fost scos albumul. I Started a Joke e un cover dupa Bee Gees, cantat absolut incredibil de Patton, Absolute Zero e o piesa tipica fnm , si Evidence e la fel ca si varianta de pe album, cu singura diferenta ca versurile sunt cantate in spaniola. De fapt piesa a fost inregistrata in engleza, spaniola, italiana si portugheza.

Ca nota de final, eu as acorda albumului 8.5/10


Ce a urmat dupa KFAD a fost practic sfarsitul FNM. Trey a parasit trupa, in locul sau a venit Dean Menta care a plecat si el dupa turneul de promovare a albumlui, in cele din urma ramanand la chitara Jon Hudson. Roddy urma sa scape de depententa, dar sa se concentreze mai mult pe cealalta trupa a sa, Imperial Teen. Puffy urma sa cante alaturi de Ozzy Osborune si sa intre in componenta Black Sabbath, ignorand si el fnm. Patton urma sa se mute in Italia cu nevasta sa, ramanand doar Billy si cu Jon sa se mai ocupe de trupa. Dar mai pe larg cand voi face un review la ultimul LP FNM – Album of the Year, care din pacate nu s`a ridicat la nivelul titlului…

Recenzie facuta de Whatever Discografie Index